Satul Geamăna a fost atestat la 22 martie 1568, într-o mărturie hotarnică de pe timpul domniei lui Alexandru Lăpuşneanu. Aflată lîngă “hotarul lui Halil-paşa”, localitatea a fost în repetate rânduri prădată de tătarii de la Căuşeni. În 1608 medelnicerul Simion Capşa a cumpărat de la pitarul Dumitraşco “ocina Jeamini” cu 100 taleri de argint. Iar în mai 1701 voievodul Constantin Duca s-a întîlnit la Geamăna cu Hanul tătarilor din Căuşeni, pentru a soluționa o serie de probleme.

În 1791 la Geamăna a fost construită o biserică de lemn, care în 1794 a fost înzestrată cu o Evanghelie, tipărită la Rîmnic. Potrivit recensămintelor din anii 1803 şi 1809, în Geamăna trăiau respectiv 975 şi 970 de locuitori. În 1817 sătenii din Geamăna aveau în proprietate 6 mori de vânt.

Prin anii 1860-1861 administraţia rusă începu să taie pădurile din apropierea satelor Geamăna, Cărbuna, Gangura. În acea perioadă în sat a fost construită o închisoare de etapă pentru ocnașii mânaţi în Siberia. În 1875 Geamăna număra 189 de gospodării cu 740 de bărbaţi şi 589 de femei, avea moară cu aburi. La începutul secolului XX Geamăna avea 257 de case si 2.675 de locuitori.